Melissa Bachman, gazda unei emisiuni tv despre vânătoare, numită Deadly Passion, a anunțat în data de 1 Noiembrie pe pagina sa de Facebook că a ucis un leu în Africa de Sud și apoi a postat această imagine:

Răspunsul din partea oamenilor a fost remarcabil. Potrivit unui articol, “Bachman a devenit deodată ținta a nenumărate amenințări cu moartea, dar și a multor insulte obscene din partea utilizatorilor de Twitter, YouTube și a altor rețele sociale pentru escapadele sale laudăroase de vânătoare”. Conform altui articol “Peste 250.000 de persoane au semnat o petiție online prin care se cere ca Africa de Sud să refuze dreptul Melissei Bachman, vânător de vânat mare, de a intra în această țară în urma publicării unei fotografii care a stârnit o mare indignare în care apare zâmbind alături de un leu mort”.

Și, spre surprinderea nimănui, marile organizații de protecție a animalelor se grăbesc acum să creeze o campanie de strângere de fonduri pentru a introduce leii pe lista animalelor pe cale de dispariție conform Endangered Species Act (U.S.)

Am postat un text legat de acest lucru pe pagina mea de FaceBook, dar am fost nevoit să șterg comentariile și să închid subiectul din caza remarcilor misogine și extrem de violente venite din partea utilizatorilor.

Oamenii sunt supărați că Bachman a ucis leul inutil. Nu era nevoie şi nu exista nicio constrângere pentru ca ea să facă asta. Ea nu a ucis leul ca să se apere. Ea a ucis leul pentru că îi place să omoare animale.

Cei mai mulți dintre noi suntem de părere ca acesta este un lucru groaznic; nu credem că animalele ar trebuie să sufere și să moară pentru plăcerea noastră.

Aşa sa fie oare?

Oamenii ucid și consumă aproximativ 56 de miliarde de animale anual, fără a lua în considerare peștii. Acest lucru nu este necesar, nu există nicio constrângere pentru asta. Nu avem nevoie să mâncăm animale pentru a fi sănătoși, iar creșterea animalelor este un dezastru ecologic.

Cea mai bună justificare pe care o avem pentru suferința și moartea acestor miliarde de animale, dintre care multe au avut vieți mult mai oribile decât leul ucis de Bachman, este că au un gust bun.

Deci prin ce sunt diferiți aceia dintre noi care consumă animale fața de Bachman?

Este o întrebare retorică: nu există nicio deosebire morală între ea și majoritatea din noi. Faptul că Bachman ucide “specii carismatice”, iar noi ucidem pui, porci, vaci și pești este complet irelevant.

Cazul Bachman nu diferă în ceea ce privește schizofrenia morală față de cazurile Michael Vick, Mitt Romney și Kisha Curtis.

Partea bună este că de fiecare dată când apare un astfel de caz, ne reafirmăm credința în intuiția morală larg împărtășită că este greșit din punct de vedere moral să cauzăm suferință și moarte animalelor fără a avea un motiv temeinic. În mod ironic, credem deja în toate lucrurile de care avem nevoie pentru a respinge exploatarea animalelor în întregime. Rămâne doar să vedem că nu există nici o diferență morală relevantă între a ucide un leu pentru distracție și a mânca o friptură pentru că ne place gustul ei. În ambele cazuri am luat o viață fără un motiv temeinic.

Să sperăm că aceste cazuri de schizofrenie morală îi vor determina pe unii oameni să ia în considerare moralitatea atunci când consumă ceva și să devină vegani.

Gary L. Francione
Profesor la Rutgers University

©2013 Gary L. Francione