Din punct de vedere practic, pur și simplu nu există nicio modalitate de a avea o instituție a deținerii “animalelor de companie” care să fie compatibilă cu o teorie serioasă a drepturilor animalelor. “Animalele de companie” sunt proprietate și, în consecință, valoarea lor va depinde în cele din urmă de ceea ce decid “proprietarii” lor.

M-ați putea întreba: “Dar dacă ar fi posibil? Dacă, ipotetic vorbind, am schimba statutul juridic al câinilor și pisicilor (și al celorlalte animale) ca să nu mai fie considerați proprietate, conferindu-le un statut apropiat celui pe care îl are un copil? Ar fi în acest caz justificat din punct de vedere moral să continuăm să înmulțim câinii și pisicile pentru a le ține ca ‘animale de companie’?”

Răspunsul meu la această întrebare pur ipotetică este “nu”. Nu putem justifica perpetuarea domesticirii cu scopul de a avea “animale de companie”.

Animalele domestice sunt dependente de noi pentru tot ceea ce este important în viața lor: când și dacă mănâncă sau beau apă, când și dacă dorm sau se ușurează, dacă primesc afecțiune sau activitate fizică etc. Deși se poate spune același lucru despre copii, majoritatea copiilor, odată ce devin adulți, sunt ființe autonome și independente.

Animalele domestice nu sunt o partea reală și nici întreagă a lumii sau a lumii animale. Ele există perpetuu într-un iad al vulnerabilității, dependente de noi pentru orice și cu riscul de a fi vătămate de un mediu pe care nu îl înțeleg cu adevărat. Le-am înmulțit și selectat să fie supuse și servile, sau să aibă trăsături care de fapt sunt dăunătoare pentru ele, dar ne fac nouă plăcere. Poate că, în anumite feluri, le facem fericite, dar relația nu va putea niciodată fi “naturală” sau “normală”. Locul lor nu este aici, blocate în lumea noastră, indiferent cât de bine le tratăm.

Nu putem justifica această instituție, chiar dacă situația ar fi total diferită față de cea existentă. Eu și partenera mea trăim cu 5 câini salvați pe care i-am adoptat, incluzând câini care au avut probleme de sănătate când i-am adoptat. Îi iubim foarte mult și încercăm să le oferim cea mai bună îngrijire și cel mai bun tratament. (Și, înainte să întrebe cineva, toți 7 suntem vegani!) Probabil nu veți găsi alți doi oameni pe planetă care se bucură atât de mult de traiul alături de câini.

Amândoi încurajăm pe toată lumea care poate adopta sau găzdui oricât de multe animale poate în mod responsabil, din orice specie, să o facă.

Dar, dacă ar mai rămâne doar doi câini în univers și ar depinde de noi să decidem dacă au voie sau nu să se împerecheze, pentru ca noi să continuăm să traim cu câini, chiar dacă ni s-ar garanta că toți câinii ar avea un cămin la fel de iubitor ca al nostru, nu am ezita nicio secundă să terminăm întreaga instituție a deținerii “animalelor de companie”.

Privim câinii care trăiesc cu noi ca pe refugiați și, deși ne place să avem grijă de ei, este clar pentru noi că oamenii nu ar trebui să continue să aducă aceste ființe într-o lume în care pur și simplu nu se potrivesc.

Înțeleg că multă lume va fi bulversată de argumentul meu referitor la problemele inerente ale domesticirii. Dar asta este din cauză că trăim într-o lume în care omorâm și mâncăm 56 de miliarde de animale în fiecare an (fără a număra peștii), având ca unică justificare pentru această practică faptul că ne place gustul cărnii și al produselor de origine animală. Majoritatea celor care citiți asta probabil nu sunteți vegani. Atâta vreme cât considerați acceptabil să omorâți și să mâncați animale, argumentul mai abstract al animalelor domesticite folosite ca “animale de companie” cel mai sigur nu va rezona cu voi. Înțeleg asta.

Deci luați-vă câteva minute pentru a citi unele dintre multele eseuri de pe acest site care discută veganismul, cum ar fi The Problem With Single-Issue Campaigns and Why Veganism Must Be the Baseline.

Apoi reconsiderați problema “animalelor de companie”. Discut această problemă de asemenea în doua podcasturi: Commentary #2: “Pets” și Commentary #4: Follow-Up to “Pets” Commentary: Non-Vegan Cats.

*****

Dacă nu ești vegan/ă, te rog fii vegan/ă. Veganismul înseamnă non-violență. Înainte de toate, înseamnă non-violența față de alte ființe simțitoare. Dar înseamnă de asemenea non-violența față de planetă și față de tine însăți/însuți.

Dacă puteți adopta sau găzdui orice animal, vă rog, faceți asta. Domesticirea este greșită din punct de vedere moral, dar animalele care acum sunt deja aici au nevoie de grija noastră. Viețile lor sunt importante pentru ele, așa cum a noastră este importantă pentru noi.

Lumea este vegană! Dacă vrei să fie.

Gary L. Francione
Professor, Rutgers University

©2012 Gary L. Francione