Dragi colegi:

Cu toții suntem de acord că a priciuni animalelor moarte și suferințe “nenecesare” este greșit din punct de vedere moral. Iar dacă asta înseamnă cât de cât ceva, trebuie să însemne că nu putem justifica moartea și suferința animalelor pe motive de plăcere sau comoditate. Dar care este cea mai bună justificare pe care o avem pentru a produce moarte și suferință celor 56 de miliarde de animale (excluzând peștii) pe care le mâncăm anual?

Plăcerea. Comoditatea.

Deci singura justificare pe care o avem este aceea cu care suntem deja de acord că nu este suficientă. Aceasta este schizofrenia morală.

Dacă nu ești vegan/ă participi direct la exploatarea animalelor. Este ușor să fii vegan/ă, este bine pentru sănătate și este cel mai puternic mod prin care tu personal poți spune “nu” exploatării animalelor.

Dacă ești deja vegan/ă atunci educă-i și pe ceilalți despre veganism.

Lumea este vegană! Dacă vrei să fie.

Gary L. Francione
©2010 Gary L. Francione

Dragi colegi:

Bunăstarea animalelor – noțiune conform căreia ar trebui să tratăm animalele într-un mod “uman” – există de 200 de ani. Nu ne-a dus nicăieri. Astăzi folosim mai multe animale și în moduri mult mai îngrozitoare decât oricând în istorie.

Fondatorii bunăstării animalelor din secolul al 19-lea se opuneau sclaviei oamenilor, dar nu s-au opus niciodată statutului de proprietate al animalelor, deoarece credeau că, deși animalele au capacitatea de a suferi, nu au niciun interes în propria viață. Aceasta însemnând că animalelor nu le pasă că le folosim, ci doar cum le folosim. Conform susținătorilor bunăstării animalelor, animalele nu au conștiință de sine, iar singurul lor interes este să nu aibă o moarte dureroasă.

Deci susținătorii bunăstării animalelor din secolul al 19-lea nu au pledat pentru abolirea sclaviei animalelor, așa cum o făcuseră când a fost vorba de sclavia oamenilor. În schimb, au cerut să avem legi care cer tratamentul “uman” al animalelor. Totuși, ceea ce nu au realizat ei este faptul că, atâta vreme cât animalele rămân proprietate, nivelul de protecție oferit de aceste legi va rămâne în mod necesar foarte scăzut, deoarece costă bani să protejăm interesele animalelor. În general, vom cheltui acei bani și vom proteja acele interese, numai dacă aceasta ne va oferi un beneficiu economic.

Nimic nu s-a schimbat.

Promotorii bunăstării animalelor din secolul 21 încă susțin că animalele nu au un interes în propria viață și că uciderea lor nu ridică în sine nicio problemă morală. Peter Singer, care este promotorul modern al teoriei bunăstării din secolul al 19-lea, spune asta foarte clar. Această viziune, conform căreia animalele nu au niciun interes într-o existență continuă, explică de ce PETA nu are nicio problemă cu omorârea a 90% dintre animalele pe care le salvează. Pentru ei moartea animalelor nu reprezintă în sine un “prejudiciu”.

Și, în mare parte, reglementările bunăstării animalelor doar îmbunătățesc eficiența economică a exploatării animalelor. Cu alte cuvinte, protejăm interesele animalelor doar atunci când obținem un beneficiu economic. Campanii de bunăstarea animalelor, precum uciderea într-o atmosferă controlată/asomarea a puilor de găină sau eliminarea cuștilor de gestație sunt bazate în mod explicit pe eficiența economică. Aceasta însemând că aceste reforme sunt promovate pe motiv că vor spori eficiența producției.

După 200 de ani de doctrină specisită (viața animalelor non-umane nu are valoare morală în sine) care a demonstrat că este inutilă din punct de vedere practic, este vremea pentru o schimbare.

Gary L. Francione
© 2009 Gary L. Francione

O pretinsă obiecție adusă veganismului pe care am auzit-o de 12 milioane de ori:

“Dar veganismul este elitist.”

Este absurd.

Elitismul implică promovarea unei percepute superiorități de un anumit fel. Implică acordarea unei valori morale mai scăzute celor “inferiori”.

Dacă stai să te gândești două secunde este clar că veganismul nu este elitist în niciun fel. Dimpotrivă. Veganismul înseamnă că respingem ideea conform căreia este acceptabil din punct de vedere moral să exploatăm animalele non-umane, ființe simțitoare, pentru că ele sunt “inferioare”.

Non-veganii cred în “inferioritatea” animalelor. Ei sunt cei care îmbrățișează elitismul.

Ar trebui veganii să se creadă “mai buni” sau “superiori” non-veganilor? Nu. Desigur că nu. Nu judecăm oamenii, ci evaluăm moralitatea comportamentului.

Este etica vegană a egalitarismului mai bună sau superioară ideii că este acceptabil din punct de vedere moral să îi exploatăm pe cei lipsiți de apărare? Da, desigur că este. O atitutide morală este întotdeauna mai bună decât una imorală. O abordare care protejează drepturile fundamentale este întotdeauna mai bună decât una care le violează.

A spune că veganismul este “elitist” este ca și cum am spune ca a considera că toți oamenii sunt egali din punct de vedere moral este “elitist”.

Data viitoare când cineva îți va spune că veganismul este “elitist” folosește ocazia pentru a educa persoana într-o manieră creatoare și non-violentă că exact opusul este adevărat.

**********

Dacă nu ești vegan/ă, te rog fii vegan/ă. Veganismul înseamnă non-violență. Înainte de toate, înseamnă non-violența față de alte ființe simțitoare. Dar înseamnă de asemenea non-violența față de planetă și față de tine însăți/însuți.

Lumea este vegană! Dacă vrei să fie.

Gary L. Francione
Board of Governors Distinguished Professor, Rutgers University

©2015 Gary L. Francione

Nu aveți nevoie de o teorie a drepturilor animalelor pentru a ajunge la veganism. Nici măcar nu este nevoie să credeți în egalitatea dintre oameni și animale pentru a deveni vegani.

Dacă însă credeți – după cum majoritatea oamenilor cred – că: (1) animalele contează din punct de vedere moral; (2) pentru că animalele contează din punct de vedere moral nu putem justifica indicerea de suferințe “nenecesare” aupra lor; și (3) plăcerea, amuzamentul sau comoditatea nu sunt suficiente pentru a justifica “necesitatea”, atunci sunteți deja anagajați în a vă opri din a mânca, purta și folosi animale în orice situație în care nu există o constrângere sau o necesitate, cum ar fi pe o insulă pustie sau într-o barcă de salvare unde nu aveți acces la hrană de origine vegetală.

Veganismul nu este “extremist” sub nicio formă. “Extremist” este să spunem că animalele contează din punct de vedere moral, dar să acționăm ca și când ele ar fi doar obiecte.

Deci ce mai așteptați? Adaptați-vă comportamentul la propriile voastre convingeri. Fiți vegani.

**********

Dacă nu ești vegan/ă, te rog fii vegan/ă. Veganismul înseamnă non-violență. Înainte de toate, înseamnă non-violența față de alte ființe simțitoare. Dar înseamnă de asemenea non-violența față de planetă și față de tine însăți/însuți.

Lumea este vegană! Dacă vrei să fie.

Gary L. Francione
Board of Governors Distinguished Professor, Rutgers University

©2014 Gary L. Francione

Conform Profesorului Robert Jensen, de altfel un gânditor progresist:

“Nimeni nu crede gluma ‘un șoarece este un porc este un câine este un copil’, care sugerează egalitatea tuturor formelor de viață (sau cel puțin a mamiferelor). Pentru a testa asta: dacă ar fi un șoarece, un porc, un câine și un copil pe stradă în fața unui camion care se apropie de ei și ai putea salva unul, pe care l-ai alege?”

Haideți să facem testul lui Jensen. Chiar dacă am răspunde că am salva copilul, ce ne-ar spune asta despre moralitatea consumului de animale și produse de origine animală sau folosirea animalelor în circuri, grădini zoologice, rodeouri sau pentru îmbrăcăminte?

Răspunsul: absolut nimic.

Pentru a înțelege clar acest lucru, să presupunem că sunt doi oameni în fața camionului: o persoană foarte în vârstă și un bebeluș. Chiar dacă am salva bebelușul, ar însemna asta că este acceptabil din punct de vedere moral să mâncăm persoanele în vârstă, sau să ne facem pantofi din ele, sau să le folosim în circuri, grădini zoologice sau rodeouri, sau să le obligăm să își doneze organele pentru a-i salva pe cei mai tineri, sau să le tratăm exclusiv ca resurse de orice fel?

Nu, cu siguranță că nu.

Să presupunem că cele două persoane din fața camionului sunt doi bebeluși: unul copilul lui Jensen și celălalt copilul altcuiva. Cu siguranță Jensen și-ar salva propriul copil. Ar însemna asta că celălalt copil are valoare morală mai scăzută și poate fi tratat în mod exclusiv ca o resursă?

Nu, cu siguranță că nu.

Mai mult, când ne gândim ce să mâncăm în seara asta, nu suntem în nicio situație similară cu oricare dintre cele postulate de Jensen. Dacă, așa cum recunoaște Jensen, nu avem nevoie să consumăm produse de origine animală, atunci nu suntem presați de nicio constrângere care să ne oblige să alegem. Dacă mâncăm carne, lapte sau ouă când putem alege să consumăm legume, fructe, cereale, boabe și nuci, atunci participăm la suferință și moarte numai pentru plăcerea gustului. Dacă animalele contează din punct de vedere moral cât de puțin, atunci nu putem justifica suferința și moartea pe care le provocăm pentru un motiv evident frivol precum plăcerea gustului.

Jensen pur și simplu ignoră întrebarea fundamentală pe care trebuie să o analizăm: putem justifica specisismul? Dacă ai fi întrebat o persoană albă în 1830 pe cine ar salva de la moarte – o altă persoană albă sau una neagră – răspunsul ar fi fost clar. De fapt, persoana albă probabil nici nu ar fi înțeles întrebarea și ar fi crezut că este nebunie curată chiar și numai să întrebi așa ceva. Deci intuițiile noastre morale sunt un ghid pe care nu ne putem baza când problema este tocmai că intuițiile noastre morale sunt influențate și infectate de prejudecăți atotpătrunzătoare pe care se pare că nu le putem explica sau justifica rațional.

Când spun că “toate ființele simțitoare sunt egale”, ce vreau să spun este că dacă o ființă este conștientă, atunci trebuie să avem un motiv moral foarte convingător pentru a justifica producerea de suferință și moarte acelei ființe. Subliniez că această optică nu este deloc controversată, ci dimpotrivă, majoritatea oamenilor sunt de fapt de acord cu ea.

Ce trebuie să înțelegem este că plăcerea, distracția sau comoditatea nu sunt suficiente pentru a fi considerate “motive morale convingătoare” pentru a consuma, purta sau folosi animalele. Aceasta conduce în mod necesar la faptul că 99.99% din exploatarea animalelor este de nejustificat din punct de vedere moral de la bun început.

Robert Jensen este în general o persoană progresistă. Dar trebuie să își regândească opiniile legate de etica referitoare la animale. Sper că va lua în considerare faptul că dacă am hrăni direct oamenii cu cerealele cu care hrănim animalele de fermă, am putea face mari progrese în eradicarea foametei în lume. Sunt necesare multe kg de proteină din plante pentru a produce un kg de carne; sunt necesari și mai mulți litri de apă pentru a produce un kg de carne decât pentru a produce un kg de cartofi. Sincer, dacă Jensen ar fi crezut că animalele nu au nicio valoare morală, și ar fi acordat această valoare doar oamenilor, tot ar fi trebuit să fie dedicat unei diete vegane.

*****

Dacă nu ești vegan/ă, te rog fii vegan/ă. Veganismul înseamnă non-violență. Înainte de toate, înseamnă non-violența față de alte ființe simțitoare. Dar înseamnă de asemenea non-violența față de planetă și față de tine însăți/însuți.

Lumea este vegană! Dacă vrei să fie.

Gary L. Francione
Professor, Rutgers University

©2013 Gary L. Francione

Dragi colegi:

Din păcate există persoane care se identifică precum iubitori de animale și care susțin că soluția pentru oprirea exploatării animalelor este violența.

Unii dintre ei s-au și angajat în acte de violență împotriva exploatatorilor instituționalizați. Alții incită la acte de violență încurajând “intimidarea” exploatatorilor de animale, amenințându-i pe aceștia cu acte de răzbunare.

Lăsând la o parte aspectul moral/spiritual al violenței, cei care promovează violența sunt foarte confuzi în privința principiilor economice de bază ale exploatării animalelor. Utilizatorii instituționalizați se angajează în exploatarea animalelor pentru că publicul o cere. Utilizatorilor instituționalizați, în majoritate, le este indiferent dacă vând carne sau banane. Își vor investi banii în domeniile care aduc cel mai mare profit.

Majoritatea oamenilor privesc folosirea animalelor ca pe ceva “normal”, în același fel în care a respira sau a bea apa sunt considerate “normale”. Ei cer produse de origine animală. Dacă distrugi astăzi zece abatoare, atâta vreme cât cererea rămâne, alte zece abatoare vor apărea sau zece existente își vor extinde producția (și o vor face probabil mai eficientă din punct de vedere economic). Dacă închizi o crescătorie care produce animale folosite pentru vivisecție, și publicul continuă să susțină vivisecția, ceea ce în mod evident face, atunci un alt producător va apărea. Deci din punct de vedere practic, violența este o strategie care nu poate funcționa.

Atâta vreme cât folosirea animalelor este privită ca ceva “normal” și nu ridică nicio problemă morală fundamentală, nimic nu se va schimba. Dar nu îi vom face pe oameni să se gândească la folosirea animalelor folosind intimidarea, frica sau actele de violență. Educația, dacă se vrea eficientă, nu poate fi niciodată violentă; nu poate căuta niciodată să intimideze sau să îi facă pe oameni temători. Trebuie să le deschidă inimile și mințile. Strategia non-violentă nu înseamnă pasivitate; ea înseamnă să lucrăm activ, constant și creator pentru a schimbă o paradigma fundamentală – noțiunea că animalele sunt obiecte, resurse, proprietate; că ele există în mod exclusiv pentru scopurile oamenilor.

Și este clar că eforturile noastre de a educa funcționează. Există deja un dialog care se formează legat de folosirea animalelor care trece dincolo de tratamentul “uman”. Există deja o întreagă serie de povești despre cum oamenii devin din ce în ce mai constieni de schizofrenia morală care caracterizează în prezent relațiile dintre oameni și animale.

Cei care promovează violența nu sunt doar confuzi în ceea ce privești principiile economice de bază, ci chiar obstrucționează orice progres pentru că oferă o țintă foarte ușoară care le da oamenilor încă o scuză pentru a ignora cauza exploatării animalelor. Din acest punct de vedere, cei care sunt pro-violență sunt asemenea celor care promovează sexismul.

Oare Martin Luther King ar fi militat pentru drepturile civile susținând că “Mai degrabă umblu dezbrăcat decât să iau loc în spatele autobuzului”?

Cu siguranță că nu.

Oare King sau Gandhi ne-ar fi încurajat să îi “intimidăm” pe ceilalți și să îi speriem cu acte de violență?

Cu siguranță că nu.

Uneori, când văd unele lucruri pe care le fac sau le spun cei care promovează violența (sau când văd un video cu o femeie care se dezbracă “€œpentru animale”), mă întreb ce s-ar putea face mai rău decât atât pentru ca publicul să nu ia în serios problema exploatării animalelor. Pe bună dreptate, se pare că acești oameni chiar încearcă să saboteze o schimbare semnificativă.

Pentru mai multe informații despre această problemă, ascultați Commentary despre acest subiect sau citiți A Comment on Violence, More on Violence and Animal Rights și On Violence and Vivisection, toate pe acest site.

Discut de asemenea problema violenței în cartea mea care urmează să apară, co-autor Dr. Robert Garner, The Animal Rights Debate: Abolition or Regulation? care va fi publicată de Columbia University Press în Mai 2010.

Lumea este vegană! Dacă vrei să fie.

Gary L. Francione
©2010 Gary L. Francione

Observăm printre iubitorii de animale tendinţa de a asocia statutul de persoană non-umană cu animalele care au capacităţi cognitive mai sofisticate – asta însemnând ca ale omului – cum ar fi cimpanzeii, delfinii și elefanţii. Aş sugera că acest lucru este cu totul arbitrar când vrem să determinăm cine poate fi tratat ca o resursă înlocuibilă. Capacităţile cognitive pot fi relevante pentru anumite scopuri, dar nu pentru acesta.

Să luăm în considerare un exemplu care se referă la oameni: Maria este un istoric genial, Joe are un handicap grav din punct de vedere mental. Este relevantă diferenţa de capacitate cognitivă? Da, în scopul determinării cine poate fi numit ca profesor de istorie, și nu cine poate fi folosit în mod forţat că donator de organe sau ca subiect în cadrul unui experiment biomedical în lipsa consimțământului personal. Nu ar trebui să folosim nici pe Maria şi nici pe Joe în acest scop.

Ceea ce este contează din punct de vedere moral este capacitatea de a simţi sau conștientizarea subiectivă. Și majoritatea animalelor pe care le exploatăm în fiecare zi – vaci, porci, găini și pești – sunt simţitoare. În cazul în care aceste animale au o valoare morală cât de mică, nu putem justifica tratarea lor ca resurse, si nu putem face asta niciodată în lipsa unei constrângeri sau necesități. Și deja recunoaștem acest lucru într-o anumită măsură. Spre exemplu cei mai mulți dintre noi au fost revoltați în legătură cu luptele de câini ale lui Michael Vick, deoarece credem că este greșit să provocăm animalelor suferințe inutile, și ceea ce a făcut Michael Vick a fost doar pentru plăcerea sa personală. Sub nicio formă nu am considera aceasta o “necesitate”.

Dar cei mai mulți dintre noi consumăm animale și produse de origine animală, ceea ce comportă cauzarea de suferințe îngrozitoare și moarte violentă chiar și în cele mai “umane” circumstanțe. Ce justificare avem pentru asta? Nu avem nevoie să mâncam alimente de origine animală pentru a fi sănătoși. Iar cresterea animalelor este un dezastru ecologic. Justificarea noastră cea mai bună: plăcerea gustului. Nimic mai mult. Dintr-un anumit punct de vedere foarte important, noi toți suntem Michael Vick.

Într-un eseu pe care l-am scris în 2005 pentru The New Scientist, am argumentat că ideea că acele animale care merită sa fie considerate persoane non-umane sunt acele animale “speciale” care sunt mai mult “ca noi” – cimpanzeii, delfinii, elefanții etc. – este, și nu în mod surprinzător, îmbrățișată de cei care pretind ca numai anumite animale, cele mai “evoluate”, contează din punct de vedere moral și că este încă acceptabil să continuăm să le mâncăm pe cele mai “puțin evoluate”. Acest mod de a gândi etica referitoare la animale este asemănător cu a spune că oamenii cu pielea mai deschisă la culoare contează mai mult decât cei cu pielea mai închisă. Ei sunt mai “ca noi”, unde “noi” se referă la norma rasistă că a fi alb este ceea ce este bine.

A spune că animalele care contează din punct de vedere moral sunt cele care sunt “ca noi” nu reprezintă altceva decât consolidarea specisismului și nu respingerea acestuia. Din punct de vedere moral, o găină cântărește la fel de mult ca un elefant.

Este timpul să regândim etica privitoare la animale într-un mod fundamental.

*****

Dacă nu ești vegan/ă, te rog fii vegan/ă. Veganismul înseamnă non-violență. Înainte de toate, înseamnă non-violența față de alte ființe simțitoare. Dar înseamnă de asemenea non-violența față de planetă și față de tine însăți/însuți.

Lumea este vegană! Dacă vrei să fie.

Gary L. Francione
Professor, Rutgers University

©2013 Gary L. Francione

Dacă sunteți creștin/ă gândiți-vă cât de bizar este să celebrați prin violență nașterea celui pe care îl numiți “Prințul Păcii”.
Dacă sărbătoriți Crăciunul, făceți-l o zi vegană. Dacă dvs. credeți cu adevărat în pace și dragoste, făceți-vă viața vegană. Nimic altceva nu are niciun sens.

Crăciun Fericit!

*****

Dacă nu ești vegan/ă, te rog fii vegan/ă. Veganismul înseamnă non-violență. Înainte de toate, înseamnă non-violența față de alte ființe simțitoare. Dar înseamnă de asemenea non-violența față de planetă și față de tine însăți/însuți.

Lumea este vegană! Dacă vrei să fie.

Gary L. Francione
Board of Governors Distinguished Professor, Rutgers University

©2014 Gary L. Francione

Articolul Minoritatea conduce: oamenii de știință descoperă momentul decisiv în ceea ce privește răspândirea ideilor scrie astfel:

“Cercetători de la Institutul Politehnic Rensselear au descoperit că atunci când 10% din populație are o convingere de nestrămutat, această convingere va fi adoptată de majoritatea societății. Cercetătorii, membri ai Centrului Academic de Cercetare a Rețelelor Social Cognitive de la Rensselear (SCNARC), au folosit metode analitice și de calcul pentru a descoperi punctul de cotitură în care o convingere minoritară devine una majoritară. Această descoperire are implicații în ceea ce privește studiul și influența interacțiunii sociale, începând cu răspândirea ideilor inovatoare și până la circulația idealurilor politice.

Când numărul celor convinși de o anumită idee este mai mic decât 10%, nu există un progres vizibil al răspândirii acestei idei. Pentru ca această idee să fie adoptată de majoritatea populației este literalmente nevoie de o durată de timp comparabilă cu vârsta universului.” spune Boleslaw Szymansk director al SCNARC. “Odată ce numărul crește peste 10%, ideea se răspândește cu rapiditate.”

Deci vă întreb:

De ce nu își concertează eforturile pentru a obține aceste 10 procente fiecare iubitor de animale și fiecare organizație pentru animale , în loc să promoveze bunăstarea animalelor, consumul cu “compasiune” sau exploatarea “fericită”?

De ce HSUS, ASPCA, Farm Sanctuary, Mercy for Animals, Animal Legal Defense Fund, Compassion Over Killing, Compassion In World Farming (CIWF), The Humane League și World Society for the Protection of Animals militează pentru cuști “îmbogățite”, mai ales când HSUS și CIWF au recunoscut explicit că acestea nu oferă un nivel acceptabil de bunăstare?

De ce PETA, HSUS, Farm Sanctuary, Mercy for Animals, Compassion Over Killing, Viva! si Vegan Outreach au semnat scrisoarea publică prin care își exprimă “aprecierea și suportul” pentru programul “inovator” de exploatare “fericită” al Whole Foods?

Da, știu că “nu vom avea o lume vegană peste noapte” (argumentul principal al welfariștilor prin care critică punctul de vedere aboliționist), însă nu este nevoie să facem lumea vegană “peste noapte”. Tot ceea ce trebuie să facem este să consolidăm cele 10 procente de vegani. Dar haideți să exagerăm puțin și să spunem că avem nevoie de 20%. Putem face asta.

Dar nu vom ajunge niciodată acolo atâta vreme cât le vom spune oamenilor că fac un bine animalelor atunci când consumă produse de origine animală “fericite”.

Vom face desigur apel în continuare la donatori care vor să continue să mănânce animale și care sunt bucuroși să plătească pentru a obține aprobarea celor care activează pentru animale, astfel încât să le poată consuma cu conștiința curată.

*****

Dacă nu ești vegan/ă, te rog fii vegan/ă. Veganismul înseamnă non-violență. Înainte de toate, înseamnă non-violența față de alte ființe simțitoare. Dar înseamnă de asemenea non-violența față de planetă și față de tine însăți/însuți.

Lumea este vegană! Dacă vrei să fie.

Gary L. Francione
©2013 Gary L. Francione

Melissa Bachman, gazda unei emisiuni tv despre vânătoare, numită Deadly Passion, a anunțat în data de 1 Noiembrie pe pagina sa de Facebook că a ucis un leu în Africa de Sud și apoi a postat această imagine:

Răspunsul din partea oamenilor a fost remarcabil. Potrivit unui articol, “Bachman a devenit deodată ținta a nenumărate amenințări cu moartea, dar și a multor insulte obscene din partea utilizatorilor de Twitter, YouTube și a altor rețele sociale pentru escapadele sale laudăroase de vânătoare”. Conform altui articol “Peste 250.000 de persoane au semnat o petiție online prin care se cere ca Africa de Sud să refuze dreptul Melissei Bachman, vânător de vânat mare, de a intra în această țară în urma publicării unei fotografii care a stârnit o mare indignare în care apare zâmbind alături de un leu mort”.

Și, spre surprinderea nimănui, marile organizații de protecție a animalelor se grăbesc acum să creeze o campanie de strângere de fonduri pentru a introduce leii pe lista animalelor pe cale de dispariție conform Endangered Species Act (U.S.)

Am postat un text legat de acest lucru pe pagina mea de FaceBook, dar am fost nevoit să șterg comentariile și să închid subiectul din caza remarcilor misogine și extrem de violente venite din partea utilizatorilor.

Oamenii sunt supărați că Bachman a ucis leul inutil. Nu era nevoie şi nu exista nicio constrângere pentru ca ea să facă asta. Ea nu a ucis leul ca să se apere. Ea a ucis leul pentru că îi place să omoare animale.

Cei mai mulți dintre noi suntem de părere ca acesta este un lucru groaznic; nu credem că animalele ar trebuie să sufere și să moară pentru plăcerea noastră.

Aşa sa fie oare?

Oamenii ucid și consumă aproximativ 56 de miliarde de animale anual, fără a lua în considerare peștii. Acest lucru nu este necesar, nu există nicio constrângere pentru asta. Nu avem nevoie să mâncăm animale pentru a fi sănătoși, iar creșterea animalelor este un dezastru ecologic.

Cea mai bună justificare pe care o avem pentru suferința și moartea acestor miliarde de animale, dintre care multe au avut vieți mult mai oribile decât leul ucis de Bachman, este că au un gust bun.

Deci prin ce sunt diferiți aceia dintre noi care consumă animale fața de Bachman?

Este o întrebare retorică: nu există nicio deosebire morală între ea și majoritatea din noi. Faptul că Bachman ucide “specii carismatice”, iar noi ucidem pui, porci, vaci și pești este complet irelevant.

Cazul Bachman nu diferă în ceea ce privește schizofrenia morală față de cazurile Michael Vick, Mitt Romney și Kisha Curtis.

Partea bună este că de fiecare dată când apare un astfel de caz, ne reafirmăm credința în intuiția morală larg împărtășită că este greșit din punct de vedere moral să cauzăm suferință și moarte animalelor fără a avea un motiv temeinic. În mod ironic, credem deja în toate lucrurile de care avem nevoie pentru a respinge exploatarea animalelor în întregime. Rămâne doar să vedem că nu există nici o diferență morală relevantă între a ucide un leu pentru distracție și a mânca o friptură pentru că ne place gustul ei. În ambele cazuri am luat o viață fără un motiv temeinic.

Să sperăm că aceste cazuri de schizofrenie morală îi vor determina pe unii oameni să ia în considerare moralitatea atunci când consumă ceva și să devină vegani.

Gary L. Francione
Profesor la Rutgers University

©2013 Gary L. Francione